Daca e adevarat ca muzica e un produs al mediului in care e creata, asta ar putea sa explice de ce sunetele lui Amon Tobin sint asa de greu de localizat. Nascut in Rio de Janeiro, dupa ce s-a perindat intre Brazilia si Portugalia pentru o perioada, cindva, pe la mijlocul anilor ’90, in Brighton, Amon Adonai Santos de Araujo Tobin a facut rost de un sampler si si-a luat numele de scena dupa un roman de Stephen King. Albumul de debut al lui Cujo, Adventures in Foam, a atras atentia labelului Ninja Tune, care l-a contactat si contractat pentru un album sub numele propriu.

Toata povestea se intimpla in anii de glorie ai trip-hopului, atunci cind orice amator cu un sampler si o colectie decenta de discuri jazz putea sa scoata un album sortit sa ajunga folosit pe post de muzica de fundal in vreo cafenea. in perioada in care Tobin a trecut de la studii de fotografie la o cariera universitara in muzica, ritmurile de hip-hop si breakbeat inlocuiau reggae si punkul ca muzica preferata in undergroundul britanic. insa, spre deosebire de majoritatea artistilor de gen, care se alimentau din zonele mai linistite ale jazzului, Amon Tobin prefera sa pastreze energia bop-ului si a free jazzului.

Primul album iesit la Ninja Tune, Bricolage, ca si urmarea lui stilistica, Permutation, au impins mai departe impletitura de jazz si breakbeats, adaugind elemente de bossa-nova, funk, jungle si batucada si o calitate a compozitiei care le-a ridicat mult peste standardele vremii.

Cu ocazia asta s-a observat si o noua directie spre o atmosfera mult mai sumbra. Metamorfoza de la bossa-nova la electronic si cinematic s-a incheiat odata cu aparitia albumului Supermodified, in anul 2000: trecere destul de potrivita, dat fiind ca era vorba de anul presupusei apocalipse a calculatoarelor.

in urmatorii ani s-a mutat din nou, la Montreal, unde a produs Out From Out