Nu, nu ma refer la amaratii din Europa de Est, care viseaza la salariul fix si la concediul din Mamaia, de pe vremea comunismului. Ma refer la elevii de liceu din Franta si din Germania. Stefan Theil, editorul european al Newsweek, publica in Foreign Policy (gasiti materialul aici: http://www.foreignpolicy. com) un articol intitulat “Filosofia europeana a ratarii”.Theil s-a apucat sa compare manualele de economie din Franta, Germania si SUA.
Ce a gasit este ingrijorator, desi deloc neasteptat. La cat de neomarxista este atmosfera prin universitatile occidentale, era de asteptat ca oamenii sa se adape in masa de la izvorul de intelepciune anticapitalist. Si asta se intampla in liceu, zice Theil. Un manual francez acuza cresterea economica, zicand ca ar duce la o viata covarsitoare, marcata de prea multa munca, stres, depresii, boli cardiovasculare si chiar cancer.
Manualul de economie de liceu vorbeste, in doua treimi, despre esecurile capitalismului (inegalitati, saracie) si in doar o treime dintre lectii vine vorba despre principiile de functionare a economiei. In manualul de istorie a secolului XX, sectiunea despre tehnologie si inovatie nu contine niciun exemplu de inovatie tehnologica, ci doar o discutie despre distrugerea locurilor de munca de catre progresul tehnologic.
Concluzia lui Theil este ca, daca termini liceul in Franta, nu ai sanse sa afli de la scoala cum este cu cererea si oferta, dar vei sti cum este cu “McDonaldizarea” lumii. Nu e de mirare ca, atunci cand a aparut Le Monde Diplomatique in romana, am avut o stranie senzatie ca m-am intors in timp si am pus mana pe revista de politica externa a disidentei trotkiste din Comintern. La randul lor, manualele germane de economie impart lumea clar intre munca si capital, intre care se da o lupta permanenta.
Nu exista exemple de antreprenori care au reusit, c
