- Diverse - nr. 26 / 7 Februarie, 2008 Exista, cum putem constata la o privire sumara in jurul nostru, oameni de toate soiurile si calibrele: unii timizi, timorati de ceea ce se intampla sau de ceea ce nu se intampla, altii debordand de optimism, unii ce au sansa reusitei inscrisa in ereditate si in fizionomie, altii predispusi la nesansa. Exista insi care sunt predestinati succesului si puterii, si altii care se multumesc cu un destin subaltern. Experienta, scena politica romaneasca, dar si cea social-economica ne demonstreaza, uneori cu asupra de masura, existenta unui tip uman ce incarneaza, cum ar spune Nietzsche, vointa de putere; sunt cei care vor cu necesitate sa razbeasca, chiar in ciuda unei inzestrari intelectuale modice, cei care vor sa acceada la un post de conducere, la o situatie privilegiata, la o "functie" care, evident, le-ar oferi accesul la anumite privilegii. Nu de putine ori ne intalnim, in emisiuni tv sau in paginile ziarelor, in intruniri electorale sau in alte ocazii, mai mult sau mai putin festive, cu politicieni care au o statura supradimensionata, in comparatie cu abilitatile si deprinderile lor, politicieni in cazul carora intre merite, calitati, talent si masca dominatoare pe care o afiseaza exista o distanta apreciabila. Dupa cum constatam, cu surprindere, adesea, ca, in spatele unor naturi dominatoare, a unor firi discretionare, ce isi impun vointa semenilor lor, se afla caractere precare, debilitati morale, indivizi care isi urmaresc cu obstinatie, fara scrupule, propriile scopuri, care nu intotdeauna scuza mijloacele. In mod firesc, intre scop si mijloace ar trebui sa fie o relatie de complementaritate, de congruenta, nu una de disjunctie, in ordine etica. In mod straniu, insa, in societatea noastra inca neasezata cu totul, scopul mai scuza, neavenit, ilicit... mijloacele, cum a spus nemuritorul... Caragiale. IULIAN BOLDEA - Diverse