O dată cu trecerea anilor, sportul s-a transformat dintr-un fenomen al maselor într-unul comercializat şi mediatizat, sponsorii impunându-se asupra tuturor celor implicaţi în el. Astfel, de la jucători, spectatori şi până la patroni de club sau acţionari, toţi sunt la mâna sponsorilor. Şi nu sunt în această situaţie pentru că ar fi cumva şantajaţi sau ameninţaţi, ci pentru că astăzi elementul prioritar este banul, iar acesta conduce.

De la tunsorile lui Beckham şi până la contractul lui Ronaldinho cu Nike, care îi poate influenţa cariera pe viitor, de la tricourile de joc ce par din ce în ce mai încărcate de embleme şi mărci, care în curând o să înlocuiască stemele cluburilor, şi până la panourile publicitare ce mai au un pic şi intră în teren sau în tribune, totul are iz de sponsor.

După ultimele reglementări, Liga Campionilor o să aibă din ce în ce mai puţine reluări pentru a elimina fazele dubioase şi pentru a da competiţiei o aură impecabilă pe sticlă, iar greşelile de arbitraj vor rămâne bine ascunse, astfel încât marile companii să promoveze doar perfecţiunea. Cât despre bilete, acestea par cel puţin lipsite de sens, din moment ce au fost create pentru a putea fi achiziţionate de iubitorii de sport, dar 90 la sută dintre cele alocate unei competiţii sunt amanetate de sponsori sau de oficialităţi.

Luni, cele 100 de bilete puse în vânzare la Sibiu pentru fanii amatori de tenis, din cele 2.000 de locuri ale sălii în care se va desfăşura Cupa Davis, au fost date într-o jumătate de oră, iar cei care nu au prins au rămas cu buza umflată. Pentru că din moment ce eşti primar sau eşti x sau y, şi bogat pe deasupra, ai dreptul să iei locul unuia care ar plăti biletul, dar care e lipsit de importanţă pentru binele sportului.

Pentru fiesta şi bucuria Europenelor trebuie să ne pregătim, căci, pe lângă bătălia care o să fie pe puţinele bilete, trebuie să