In vremurile din urma, putem vedea la cinema din ce in ce mai multe povesti (nu toate fantastice), unele dintre ele ca adevarate malaxoare de mituri rumegate dupa ureche, superstitii de babe plictisite sau istorii mistificate cu duiosie. Povestasii se desfasoara in voie si de nevoie asemenea DJ-ilor profesionisti, mixind totul pentru buna dispozitie a unor spectatori rataciti sau sedati. Astfel, dai un ban si primesti terapie sau somn de frumusete. Fara patetisme isterice, te intrebi ce se intimpla, totusi, cu povestile, daca drumul de la inspiratie la industrie perverteste uneori intr-atit simtul artistic, incit perspectiva estetica si decenta culturala dispar pentru realizatorii care-si subestimeaza si spectatorii. Asta, bineinteles, daca la acestia exista o minima exigenta critica initiala. Lasind la o parte filme precum In numele regelui, Beowulf sau Enigma, ma voi opri la citeva filme de alta conditie, care pot fi vazute pe ecrane la acest inceput de an si ale caror povesti merita atentie, fie pentru miza si pretentiile pe care le implica, fie pentru performantele lor, adesea inegale.
Eroi cu fata prea umana
Moda americana a istoriilor cu eroi de manuale scolare sufoca in mod constant bunul simt, daca nu si adevarul istoric. Filmul Elizabeth: Epoca de Aur de Shekhar Kapur, regizor aflat la a doua incercare nereusita de-a o face pe Cate Blanchett "regina virgina", este un exemplu de aberatie pretioasa, cu o Elizabeth (mult prea tinara) ce penduleaza intre mocofanie trista, nevroze de fata batrina si chicoteli de budoar, cu discursuri serbede si postúri glorioase, numai bune de epifanii suspecte la care vibreaza tot poporul. Nu stiu de unde vine impresia ca, daca le scoti ochii spectatorilor cu glumite regale de doi bani sau cu inserturi triviale si obraznicii cool, ei vor digera si vor justifica personajele. Ca si in cazul unor filme ca Jane s
