Nu e o senzatie de deja vu, e realitatea romaneasca, dupa o matrice mai actuala ca oricand: "n-am aflat cine-i elefantul, n-am aflat cine-i vrabiuta, in schimb vine tigrul din padurea tutelara, bursucul arunca bomba si elefantul, ce-si pierde elefantul?"

Anul trecut, cand PSD a cerut marirea pensiilor, ministrii Varujan Vosganian si Paul Pacuraru, gestionari la Economie & Finante si Munca, si-au facut loc la televizor si au explicat celor de varsta a treia, apucati de frisoane dulci la auzul ideii ca vor vedea, in sfarsit, cum arata carnea, si isi vor aminti gustul portocalelor cu distonocalm, ca daca se adopta o asemenea modificare legislativa, economia nu mai duduie, ci bubuie.

Minte, minte, au sarit Geoana si ai lui, aratand capatul unei coli de hartie pe care scria "motiune de cenzura". Dupa trei saptamani, cu sula in carnita, Tariceanu si ai lui descopereau ca economia crestea alarmant, iar la bugetul pensiilor vin banutii rauri-rauri, deci au sutit majorarea din maneca PSD, au pus-o pe o tava de clestar si au aratat care sunt efectele politicii de dreapta: creste avutia nationala, dam drumul la protectie sociala.

In acest mod simplu, ca sa mergem in alt text prestat de Toma Caragiu, "pomul ajunge langa fereastra, unde avem avantajul ca odata cu bradul, putem aprinde si perdeaua". Cum zice socru-meu, asta-i cel mai bun guvern: nu face nimic, dar cresc pensiile.

N-a trecut bine jumatate de an, si istoria s-a repetat, deocamdata in planul ostilitatilor. La nici 24 de ore dupa ce Tariceanu, Vosganian si Isarescu au avertizat ca 2008 contine un buget fara pomeni electorale, ca vin niste masuri aspre, in Senat incepu dazmatul. Cu toate rugamintile fierbinti ale unui secretar de stat de la Finante, initiativa PSD de-a reduce la 5 la suta TVA la alimentele de baza (paine, lapte, ulei, zahar) si de-a majora la 1500 de lei