- Diverse - nr. 26 / 7 Februarie, 2008 Hotarul Sopteriului, in care locuiam noi, se numeste "Curmezis". Erau acolo sase case, trecute in acei ani Ia Silivasul de Campie. Hotarul este strajuit la est de Padurea Alunisului. Aceasta face corp la vest cu Padurea Manastirii si se continua cu marea Padure a Silivasului. Paraul ce-si aduna apele din acest hotar trece prin mijlocul satului. De o parte si de alta a cursului de apa erau plantate salcii. La adapostul acestor salcii si prin padure, se refugiau in Romania persecutatii si incorporabilii. Casa noastra era un reper, mai ales pentru cei ce se refugiau noaptea. Cainii nostri simteau miscarea oamenilor indata ce ieseau din sat si latrau de rasuna hotarul. In casa noastra si a vecinului Danila Rus se intalneau, adesea refugiatii cu familiile, trecute peste granita de calauze din sat. Nu pot uita intalnirea unui plutonier major cu mama lui, o batranica din Socol, si, mai ales, a invatatorului Alexandru Grama, care, ranit pe front, a venit de si-a intalnit fratele si tatal. A fost ultima lor intalnire, pentru ca, reintors pe front, a cazut sub tirul unor "katiuse". Macar ca la noi s-au intalnit in clandestinitate si familii de maghiari, casa ne-a fost tinuta tot timpul sub observatie. La cateva zile dupa trecerea trupelor spre Ludus, inainte de apusul soarelui, pasteam vitele noastre si ale fostului primar liberal, Vasilica Marton, pe care cele doua slugi l-au parasit de frica, atunci cand granicerii il cautau sa-l prinda. Am vazut iesind din sat, pe malul paraului, la distanta de circa 20 de metri unul de altul, graniceri unguri cu armele "la mana", indreptandu-se spre Manastire. Apoi am zarit o alta grupa ce se deplasa prin dreptul salcamilor, pe cealalta parte de hotar, spre locuinta lui Danila Rus. In acest caz, cei care ar fi fost ascunsi pe la case, ori prin porumb, ar fi avut taiata calea spre paduri. Au cercetat