Cea de-a treia editie a Bienalei de Arta Contemporana, care va avea loc la Bucuresti intre 23 mai si 21 iunie, il va avea ca „guest star“ pe Slavoj Zizek, care, desi in America de Nord si Europa este extrem de popular, in Romania este cvasinecunoscut, doar doua dintre cartile lui fiind traduse: „Zabovind in negativ“ si „Ati spus cumva totalitarism?“.
Poate parea ciudat ca un sociolog si critic de arta, convertit in filozof si specializat in psihanaliza, sa fie considerat un „star“, dar Zizek chiar se numara printre putinii teoreticieni ale caror conferinte si interviuri sint downloadabile de pe „torenti“. Pentru a nu mai pune la socoteala universitatile care fac tot posibilul sa-l aiba ca invitat si nici prezenta masiva a textelor sale in arhivele Internetului, un documentar despre viata si teoriile sale, precum si alte proiecte cinematografice la care a participat.
Principalele doua motive pentru care Zizek este atit de vizibil, fie ridicat pe postamente, fie pus la coltul infamiei pentru artificii discursive si lipsa de rigoare, se leaga de „remixurile“ pe care le face folosind in egala masura argumente filozofice si elemente din cultura populara. Aceasta metoda se leaga foarte bine de backgroundul lui, Zizek fiind originar din Slovenia, care, in 1949, anul nasterii sale, facea parte din fosta Republica Iugoslava, avind astfel acces direct atit la ceea ce a insemnat socialismul, dar si la cultura occidentala. Dupa ce si-a obtinut titlul de doctor la Universitatea din Ljubljana, cu o lucrare despre idealismul german, a plecat la Paris, unde, timp de patru ani, a studiat psihanaliza cu Jacques-Alain Miller, ginerele lui Jacques Lacan, ale carui teorii vor ocupa un loc central in ceea ce va deveni „sistemul“ lui Zizek.
La sfirsitul anilor ’80 s-a intors in Slovenia, unde a trecut la politica, nu numai teoretic, ci si practic, in cal
