Juno, SUA/Canada, 2007, Regia: Jason Reitman Dacă personajele celor mai multe filme cu adolescenţi sunt liceeni în călduri, aflaţi în căutarea primelor experienţe sexuale, Juno,

Juno, SUA/Canada, 2007, Regia: Jason Reitman

Dacă personajele celor mai multe filme cu adolescenţi sunt liceeni în călduri, aflaţi în căutarea primelor experienţe sexuale, Juno, cea mai recentă peliculă a tânărului regizor Jason Reitman, ne arată, din start, consecinţele unor asemenea fapte.

Juno (Ellen Page) are 16 ani şi e însărcinată. Ştie precis când şi cu cine s-a întamplat şi, chiar daca probează, într-o scena aproape comică, laţul unei frânghii, nu se lasă depăşită de situaţie. O ajută şi umorul, pentru că Juno se comportă, de multe ori, ca un adevărat automat de observaţii autoironice.

Dacă 432-ul lui Cristian Mungiu vorbea despre întreruperea unei sarcini, in conditiile unui regim totalitar care interzice avorturile, Juno ne arată că nu trebuie să-ţi baţi joc nici de libertatea de a scapa de făt. Deşi sună, de la telefonul ei in forma de hamburger, pentru a se programa pentru un avort, adolescenta renunţă repede la plan.

Filmul are toate datele unei pledoarii (sau propagande) împotriva avortului. In primul rând, personajul principal este o adolescentă puternică şi sigură pe sine, pe care fetele de-o vârstă cu ea o pot privi ca pe un model. Apoi, atunci când îşi anunţă familia că urmează să nască, părinţii se mobilizează pentru a o ajuta să-şi urmeze planul. In plus nici, nici căutarea unei familii adoptive pentru copil nu dureaza prea mult.

Conflictele care intervin între viitorii părinţi ai copilului, găsiţi printr-un anunţ în ziar, sunt nesemnificative pentru viitorul adopţiei, iar mesajul ascuns în spatele evenimentelor este că, pentru fiecare adolescentă rămasă însărcinată pe neaşteptate, există o femeie care îşi doreşte foarte mult