De la Don Quijote încoace - de la, adică, naşterea romanului modern, personajul central nu stă locului, chiar dacă, asemenea eroului lui Xavier de Maistre voiajază în jurul odăii sale. Eroii romantici călătoresc ca năieri, precum Robinson Crusoe sau fac, în zilele noastre, ocolul oraşului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice şi mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic printr-o urbe devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăceşte printr-un oraş ce i se refuză. Şi exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes.
Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deşerturi cu orizont continuu, munţi colţoşi - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeşei Floride şi-al ostroavelor Antile. El cucereşte spaţiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu şi mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge, spre a-şi surprinde identitatea, dar şi din aspră necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al lui Pavel Chihaia - scris în anii 1952-1954 şi publicat după Revoluţie în Jurnalul literar, iar în volum în 2007, la editura "Paideia", Buc., sub egida Institutului naţional pentru memoria exilului - fuge pentru că este urmărit, hărţuit, de organele Securităţii. El şi-a pierdut identitatea în propria ţară, a devenit un indezirabil, trece din ascunzătoare în ascunzătoare, prea mulţumit să găsească un adăpost în cabana de pe ţărmul mării a unui prieten, în aridul peisaj al nisipurilor dobrogene şi al mării cu care nu se poate încheia nici o înţelegere.
Dobrogea cea plină de contraste a fost, de altminteri,
