- Politic - nr. 27 / 8 Februarie, 2008 Zilnic, pe un post de televiziune, ni se atrage atentia: "Fara spaga!". Usor de spus, greu de realizat. In Romania se spune ca, daca vrei sa nu rezolvi o problema, infiintezi o (noua) comisie! Asa e si cu spaga. In conditiile in care "micile atentii" fac deliciul telespectatorilor, Ministerul Justitiei (in prezent, la carma, doar cu un ministru interimar!), in colaborare cu alte institutii publice centrale, a lansat, inca de anul trecut, campania nationala "Fara spaga!". Respectiva campanie si-a propus sa creasca gradul de informare a publicului cu privire la cauzele si formele de manifestare ale coruptiei. Si, daca stim, la ce ne ajuta? Initiativa a fost (si este), neindoios, laudabila, dar, ca multe alte initiative, ne adunam ca sa vorbim... discutii, adica nu facem nimic concret. Pe de o parte, combatem spaga, iar pe de alta parte, o practicam (recurgem la ea), caci, vorba cuiva, in Romania, daca "nu misti din urechi", nu ai nicio sansa sa rezolvi o problema: nici intr-un spital, nici in administratia publica si, ca aici, peste tot... Spaga a devenit institutionalizata. Cazuri sunt, si nu putine. Ea a intrat in folclor. Privatizarea este imediat asociata cu mita (spaga mare). Un banc postdecembrist _ de care, poate, ati auzit! _ descrie fidel fenomenul. Un investitor vrea sa cumpere o fabrica. Functionarul il intreaba daca are bani. Acesta raspunde ca dispune de un milion de euro. "Bine, bine _ replica functionarul -, dar pentru fabrica mai aveti?" El, bancul, nu infirma realitatea, ci dimensiunea spagii. Si nu la orice nivel, ci la cel mai inalt: Guvernul. Cazul lui Decebal Traian Remes si Ioan Avram Muresan _ cu euroii, palinca si caltabosii, ca sa dam doar acest exemplu _ este arhicunoscut. Ne indoim insa ca cei doi _ ca si multi alti fosti si actuali demnitari _ vor ajunge dupa gratii! Desi, asa ar fi normal, daca s-ar d