Cea mai recenta biografie semnata Catherine Nay (aparuta la Editura Grasset et Fasquelle, in ianuarie), aduce in prim-plan un personaj controversat al scenei politice actuale: Nicolas Sarkozy. Pasionata de destine si culise politice (mai caustica in Le Noir et le Rouge - 1984, radiografie a personalitatii fostului presedinte socialist Francois Mitterrand sau in Le dauphin et le regent (1994), unde prezinta relatia tensionata a acestuia cu Jacques Chirac), jurnalista Catherine Nay analizeaza ascensiunea actualului presedinte francez in maniera unui "bildungsroman". Niciuna dintre etapele formarii sale nu este omisa: copilaria, adolescenta, tineretea si maturitatea, reunite in jurul a doua axe: politica si familia. Cartea este in curs de aparitie la Curtea Veche Publishing, in traducerea Luciei Visinescu.
Copilaria unui presedinte
Ne intoarcem de unde am plecat: pe strada Fortuny, la numarul 46. Pentru cei trei baieti, abia acum incepe copilaria. "Mama imi daruise in ziua aceea o carte de colorat", isi aminteste Nicolas. Ca si cum toata perioada de dinainte nici nu existase, "o perioada urata si confuza", dupa spusele fratelui mai mare. "Tata era violent, mi-era teama de el", lasa sa-i scape mezinul.
Atmosfera din casa bunicului, care intre timp ramasese vaduv, nu e prea vesela. La parter, unde se afla cabinetul, miroase intepator a eter. Peste tot se cunosc urmele trecerii timpului: rugina si aer statut. Cum proprietarul nu avea de gand sa renoveze, nici chiriasul, doctorul Mallah, nu voia sa faca risipa. Tot acum insa, are clienti dintre cei mai celebri: pictorul Jacques Villon, care avea sa-i devina prieten si sa-i faca portretul, Paul Delval, proprietarul de la Folies-Bergeres, care-si aduce toata trupa, in frunte cu Josephine Baker. Dar si persoane mai modeste: o pacienta ii da, in loc de bani, trei desene primite de la un a
