- Diverse - nr. 27 / 8 Februarie, 2008 Emisiunile stimulate au fost anuntate, hat, acum aproape un secol, de insusi Albert Einstein, in a sa celebra lucrare consacrata emisiei si absorbtiei undelor reglate prin mecanica cuantica (in care mecanica cuantica, culmea, marele Albert nu a crezut...). Cu o jumatate de veac mai tarziu (in 1953) fizicianul Charles Townes, de la Columbia University (New York) a construit primul aparat experimentat, un maser, emitator de microunde _ si de atunci putem spune ca familia aser s-a dezlantuit pur si simplu. (ASER = Amplification by the Stimulated Emission of Radiation). Cel mai celebru reprezentant al familiei este, fireste, cunoscutul laser (cu Light = Lumina, inscriindu-se in familie inca din 1957 cu un urias succes). Ei bine, dupa 10 ani de truda, o echipa anglo-ucraineana a pus la punct, se pare, varianta sunet a laser, asa numitul (nume provizoriu inca) saser (S vine de la Sound = sunet, in limba engleza). Este vorba, se pare, de un fenomen de amplificare prin emisie stimulata de sunet, mai exact, de un fascicol de nanovibratii (numite phononi - echivalent sonor al fotonilor), cu frecvente foarte ridicate, de ordinul bilioanelor de cicluri pe secunda. Profesorul Anthony Kent, conducatorul grupului de descoperitori ai saserului, explica cum echipa anglo-ucraineana s-a orientat spre semiconductori, pe care i-au asezat intr-o superretea emitatoare, adica o alternanta de lamele nanometrice de cristale perfect plane si perfect sudate la o baza, un substitut de aceeasi natura. Au folosit lucrarile teoretice ale profesorului Boris Glavia, de la Institutul Laskarev din Kiev, si laserii ultrarapizi, ca tehnologie recenta de analiza a proprietatilor materialelor. In 2003, bingo! Dintre doi captori instalati sub substratul de baza, unul a captat semnalul de inalta frecventa asteptat, deci fasciculul saser! Ca sa fac fixarea, dezvolt pent