Genul literar wuxia, dezvoltat in China la inceputul secolului al XVIII-lea, a atins apogeul pe la 1870 si s-a pastrat pana in zilele noastre in mainstream.
Un astfel de roman presupune o intriga de proportii epice ai carei principali protagonisti sunt maestri, semizei si creaturi fantastice care-si ghideaza viata dupa un cod etic bine definit, care practica la superlativ artele martiale si au de urmat o Cale care duce la autodescoperirea si formarea de sine si la intelegerea lumii la un nivel superior, dincolo de aparente si desertaciuni. Din nefericire, nu am avut niciodata prilejul sa citesc o asemenea carte; nici nu cred ca a fost vreuna tradusa la noi si nici in limba engleza nu am gasit. Dar am urmarit cu mare placere peliculele realizate dupa aceste povesti si consider ca Crouching Tiger, Hidden Dragon, House of Flying Daggers, Hero sau The Course of the Golden Flower sunt adevarate bijuterii cinematografice - poezii si fabule transpuse in imagini onirice in care artele martiale sunt doar un pretext, un mijloc de exprimare pentru batalii mult mai complexe, care se poarta in interior, intre concepte, idei, sentimente si moduri diferite de a vedea lumea care ne inconjoara. In plus, pentru cineva cu o minima afinitate pentru cultura si civilizatia chineza, background-ul mitologic, simbolic si filosofic in care se desfasoara aceste povesti reprezinta un adevarat deliciu.
Cautam de ceva vreme un videogame plasat intr-un univers wuxia si, in cele din urma, l-am gasit. Indiferent cat de prozaic suna, nu ma pot abtine sa nu spun ca Jade Empire este unul dintre cele mai frumoase jocuri care au fost realizate vreodata. Sa ma justific, acum. O poveste wuxia, tocmai pentru ca este mult mai mult decat suma unor partide de karate spectaculoase, nu putea fi transpusa decat intr-un role playing game.
Pentru necunoscatori, un RPG este un joc i
