- Diverse - nr. 27 / 8 Februarie, 2008 Dupa un colocviu in care dezbate lucruri importante, exprimandu-si punctele de vedere, intervine adeseori in discutii, sustinand o idee sau alta, iar dupa un asemenea schimb de pareri este firesc sa filosofeze tihnit, cu gandul la distractie. Cate o luminita fugara ii tresare in irisi, cuprinsa parca de o incipientaincitare. Calca sigur, avand un mers elastic, studiat. Cuprinde dintr-o privire intreaga masa, oprindu-se la capatul ei, moment in care oficialii se ridica sa-l intampine. Se arata incantat de buna primire si incepe sa dea mana cu fiecare. Atrage mainile si, in acelasi timp, desi fiecare isi pronunta numele, el le repeta... din respect. Asa procedeaza mereu, nu vine niciodata la inceputul unei festivitati. Ceea ce e si bine e si rau. E bine, pentru ca lumea se simte in largul ei o buna bucata de vreme, si e rau, pentru ca tocmai cand ti-e mai bine, trebuie sa intrerupa... Cand ceremonia stransului mainilor ia sfarsit, Eugeniu Nistor se asaza, ingaduind printr-un gest si celorlalti sa faca la fel. Rosteste un spici, in care precizeaza scopul intrunirii, marea satisfactie pentru rezultatele colocviului, directiile de actiune in viitor, pentru mai stransa legare a literaturii si artei de natura, cerinta de baza in crearea unor opere viabile adevarate, perene... Devine totusi rigid, se posomoraste atunci cand ceva sau cineva nu ii este pe plac. Eugeniu Nistor primeste atat de deschis mesajul versurilor, al scrierilor, le apreciaza, si atitudinea lui se rasfrange direct asupra oricarui colocviu, atunci cand el spune ca actiunea a fost folositoare si ar fi bine sa mai fie organizate astfel de intruniri, caci atat arta, cat si natura si viata nu vor avea decat de castigat. Nemultumit, insa, este ca o ploaie ajunsa in desert, ruginit ca lumina peste care a apus departarea. Atunci se simte in suflet plans si dispretuit deopot