- Diverse - nr. 27 / 8 Februarie, 2008 Cand privesti inapoi, fara manie, spre cuvantul care sfinteste prin undele radio, nu poti decat sa spui ca, fara Radio Targu-Mures, lumea aceasta a noastra ar fi fost mult mai saraca. Pana si cele mai fragile cuvinte spuse aici, candva, de cineva, ar putea deveni odata, odata ca niciodata, de aur. Radio Targu-Mures a stiut sa traiasca mereu in prezent, dar si sa aiba acut sentimentul duratei, sa aspire sa fie o continua "Fonoteca de aur". Chiar a trecut o jumatate de veac de Radio Targu-Mures? Daca ar fi sa cantaresc ceea ce s-a spus de-atata vreme la microfoanele lui, nu m-as sfii sa spun ca am putea aniversa acum… centenarul. Intalnirea mea cu Radio Targu-Mures s-a petrecut sub cele mai bune auspicii. Mi-au fost deschise usile/cabinele Studioului sa ma "rostesc", sa aduc marturii despre lumea aceasta "prin viu grai". Am adus "munitie grea" _ interviuri cu Romulus Guga, cu Nichita Stanescu… Am avut parte si de rubrici, ceea ce mi-a creat responsabilitate si ritm, pentru ca nu se putea renunta, dar nici intarzia la intalnirea cu ascultatorii. N-am mizat niciodata ca "verba volant", atunci cand am intrat in cabinele Studioului de Radio Targu-Mures. Nici atunci cand nu am avut texte pregatite, cand am participat la dezbateri sau am acordat interviuri. Am dat acelasi pret cuvantului, la care am incercat sa adaug valoarea rostirii, cea care particularizeaza acest gen de comunicare. Sigur, Radio Targu-Mures de ieri nu mai seamana cu cel de azi. Sunt alte voci, altfel de … incaperi, alte tehnici. Pastrez insa, in muzeul meu sentimental, un reportofon istoric, greu cat o piatra de moara, benzi, si un sac de amintiri. M-am simtit intre oameni apropiati la Radio Targu-Mures, m-am simtit in largul meu si, ca sa fac apropo la zisa presedintelui francez, care ne-a vizitat de curand, n-am tradat niciodata. Am simtit ca facem o echipa, chiar