Către sfârşitul anilor '70 ai secolului trecut în redacţia Biblioteca pentru toţi a Editurii pentru Literatură se lucra cu spor şi entuziasm tineresc, colecţia - fondată în 1895 - atingând cote de popularitate nemaiîntâlnite până atunci în editura românească (tirajele de 200.000 de exemplare sau mai mult la o singură apariţie - repede epuizate - nu erau deloc rare). Sub conducerea neuitatului director Ion Bănuţă şi a redactorului-şef Mihai Şora, foarte tânăr atunci, dar şi acum, când este mai mult decât nonagenar, ne permiteam să selectăm din literatura română şi universală scrierile cele mai reprezentative (pe baza unui plan de perspectivă de 2000 de titluri!), aproape fără nici o restricţie, profitând de anii (din păcate foarte puţini) de destindere ideologică de care avea parte, în sfârşit, generaţia noastră, cu o existenţă, de altfel, dureros de accidentată.
Din colectivul de 12 persoane al redacţiei (ne consideram o echipă de fotbal campioană + un antrenor - în ianuarie 1966) făcea parte, de prin 1960, şi o tânără doamnă cu trăsături frumos rotunjite, plină de entuziasm şi cu o putere de muncă exemplară: Teodora Popa (căsătorită Mazilu), născută la Galaţi, la 11 septembrie 1928. Venise în redacţia Biblioteca pentru toţi (înfiinţată în aprilie 1959, pentru a pregăti lansarea noii serii a venerabilei colecţii) de la Radiodifuziunea Română, unde lucrase câţiva ani ca redactor. Preocupată de literatura pentru copii, aici, la Biblioteca pentru toţi, s-a arătat interesată şi de literatura tradusă, solicitând - ca redactor - manuscrisele cele mai grele şi mai voluminoase pe care le redacta într-un timp record. Mediul "bepetist" de atunci, cu redactori-traducători (dar nu numai) de mare competenţă, cu o activitate apreciată, mai ales mai târziu (Nicolae Teică, traducător din literatura latină, Bianca Schächter-Zamfirescu - din engleză; Elena }oropoc-Murgu
