Fara îndoială, una dintre cele mai luminoase figuri ale memorialisticii lui N. Steinhardt este tatăl său, Oscar. S-a născut la Buzău, la 24 mai 1877. Numele iniţial era Saia Steinhardt, schimbat ulterior în Oscar-Saia Steinhardt.
Face studii secundare la Brăila, fiind clasat întâiul cu ocazia absolvirii liceului real din acest oraş cosmopolit de la Dunăre. Urmează studiile Politehnicii din Zürich, de unde se întoarce cu diploma de inginer. Un fapt interesant, consemnat de N. Steinhardt: la Zürich este coleg cu Albert Einstein.
"Einstein era cu un an mai tânăr decât tatăl meu, însă tata avea drept coleg de cameră pe un italian, bun violonist. Einstein, violonist pasionat şi el (aşa a rămas până la sfârşitul vieţii) venea foarte des la ei pentru a cânta sau exersa cu Delpiano, colegul italian al tatii. Tata l-a cunoscut, deci, bine pe Einstein, despre care mi-a povestit că nu se prea omora cu învăţătura, dar se dovedea foarte inteligent. Pe Delpiano, originar din Rimini (unde tata era poftit să-şi petreacă vacanţele), am avut prilejul să-l cunosc şi eu prin 1926, când l-am însoţit pe tata în Italia. Fostul student era atunci un inginer de mare reputaţie, care tocmai isprăvise de construit marea gară din Milano. }in minte că ne-a întâmpinat cu multă prietenie. Era volubil ca mai toţi italienii, dar şi temător a vorbi ca nu cumva să-i fie surprinse asprele vorbe despre Mussolini, pe care nu-l suferea, şi despre fascism, socotit de el a fi un fel de operetă ridicolă."1
Revenit în ţară, ocupă postul de director al fabricii de sticlărie din Heci-Lespezi (în 1900). Pentru scurt timp, însă, pentru că în 1902 este chemat să conducă tot o fabrică de sticlărie din Zolkien (Austria). Aici se remarcă printr-o inovaţie în domeniu, o inovaţie care face o adevărată revoluţie în modul de topire a sticlei: deoarece cărbunii erau foarte scumpi la a
