Degeaba veţi încerca să descoperiţi, în cărţi, reviste, ziare sau pe internet, vreo poză de-a lui Remi Boyer.

Singura fotografie existentă datează de câteva decenii şi a fost publicată, fără autorizarea sa, în contextul unui scandal stârnit de înfiinţarea „Grupului de la Teba”, o organizaţie ce reunea ezoterişti de marcă din întreaga lume, dintre care unii aveau poveşti personale controversate.

Vlad Sauciuc şi Kostas Rădulescu de vorbă cu Remi Boyer

Sunteţi promotorul incoerismului. Care este definiţia acestuia ?

Incoerismul nu se defineşte. El poate fi abordat prin intermediul enunţurilor propuse în cele două manifeste incoeriste pe care le-am publicat, « Manifestul de la Lisabona » şi « Manifestul de la Veneţia ». Formula « A fi incoerist, înseamnă a fi în avangarda propriei fiinţe » este o dublă referinţă, la avangarde, la necesitatea de a trece dincolo de capcana reprezentărilor, şi la filosofiile trezirii spirituale care invită la o apropiere de noi-înşine, de realitatea noastră proprie, originală şi ultimă, Sinele. Incoerismul dezvoltă o « artă de a nu face nimic», care marchează o ruptură cu goana nebună după a avea şi a face - goană ce poate provoca accidente din cauza vitezei - pentru a învăţa pur şi simplu să existăm, aici şi acum. Incoerismul este o artă şi o ştiinţă a vieţii care ne invită să evadăm din triunghiul arhaic putere-teritoriu-reproducere, pentru a atinge Tăcerea în care Fiinţa se poate desfăşura în libertate deplină. Luptă dificilă într-o lume care vrea să facă din ceea ce este omenesc deopotrivă obiect de consum şi consumator. Invităm la a trăi din plin viaţa, într-o recucerire a propriei noastre naturi, în loc de a o irosi datorită condiţionărilor proprii.

Avangardele, tradiţiile iniţiatice şi filosofiile trezirii spirituale concură, parcurgând drumuri diferite, dar apropiate, care se intersectea