Deciziile Curtii Constitutionale au devenit un spectacol fundamental si derizoriu. Cum s-a ajuns aici? In primul rind, prin ceata legislativa, o stare de surplus normativ mai rea decit vidul legislativ. Avem, adica, simultan, prea multe legi, prea multe interpretari in vigoare si prea putina claritate legala. Iar asta e situatia tipica pentru regimurile statice, de speculatie si anarhie procedurala.
Curtea Constitutionala a fost solicitata in mod repetat sa arbitreze intre institutiile statului si in procesele cu demnitari pe rol, dupa ce avocatii acestora au ridciat faimoasa exceptie de neconstitutionalitate. In acest ritm, situatiile exceptionale in care o Curte Constitutionala intervine spre a clarifica, s-au banalizat. Curtea a intrat in regim de pronuntare cvasi-permanenta si functioneaza ca factor de guveranre. Acest gen de zgomot juridic dovedeste insa ca fundalul e incorect constituit. Cu ale cuvinte, Razboiul Constitutional confirma insuficienta si ambiguitatea actualei Constitutii. Legea de baza nu e limpede si, in orie caz, lasa loc, mult prea usor, interpretarilor. Instabilitatea astfel creata joaca in miinile celor cu acces preferential la justitie si bani de avocati. Treptat, Justitia a devenit baia in care poate fi stinsa orice cauza sau lansata la apa orice porcarie, altfel de nerostit. Consecintele n-au intirziat. Curtea a inteles sa profite de aceasta situatie lacunara si s-a lansat intr-un joc pe jumatate prostesc, pe jumatate pervers. Mult-asteptata decizie in cazul Norica Nicolai nu face decit sa confirme.
Curtea a dat dreptate presedintelui si, prin urmare, Norica Nicolai nu va fi ministru al Justitiei. Dar adevaratul efect al acestei decizii e cu totul altul. Curtea a decis, din nou, fara sa clarifice si, mai mult, a evitat, de fapt, sa se pronunte in limitele si in interiorul sistemului legal. Curtea a introdus in sistem
