SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
Te trezeşti că lucruri, un ghiveci cu o floare, un animăluţ ţi se lipesc atât de suflet "ca marca de scrisoare", cum spunea un îndrăgit şlagăr dintre războaie. Un scaun pe care ai stat ani de zile, în faţa biroului şi a veiozei aşternând pe hârtie la ceas de noapte idei, ţi-a devenit parte din fiinţa ta, el obiectul neînsufleţit, el scaunul care ţi-a găzduit orele de cugetare te trezeşti că pisoiul care a dormit în braţele bunicului ani de zile...
SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
Te trezeşti că lucruri, un ghiveci cu o floare, un animăluţ ţi se lipesc atât de suflet "ca marca de scrisoare", cum spunea un îndrăgit şlagăr dintre războaie. Un scaun pe care ai stat ani de zile, în faţa biroului şi a veiozei aşternând pe hârtie la ceas de noapte idei, ţi-a devenit parte din fiinţa ta, el obiectul neînsufleţit, el scaunul care ţi-a găzduit orele de cugetare te trezeşti că pisoiul care a dormit în braţele bunicului ani de zile şi care i-a supravieţuit poposind în poala ta încă o vreme, lăsându-te să-l mângâi drăgăstos şi descărcându-ţi astfel toate electricităţile negative acumulate din fuga şi nervii zilei, ei bine, motanul torcând ţi-a intrat şi el în suflet şi n-a mai ieşit. Constaţi că aceste bucăţi de realitate printre care ai mărşăluit prin viaţă au devenit părţi din destinul tău. De care-ţi aduci aminte, pe care le iubeşti, de care ţi-aminteşti şi de care nu te poţi despărţi. Cu sensibilitatea-i ieşită din comun istorisea inteligenta actriţă Cristina Stamate o poveste tulburătoare. Îşi făcuse pe balcon o mică colecţie de flori pe care le îngrijea cu drag şi care reprezenta oaza ei de senin. Şi-a pus în gând să cumpere seminţe de zambile, dar n-a găsit, şi apucase să cumpere ghiveciul cu pământ.
L-a pus în balcon, aşteptând să treacă două săptămâni termenul în care i se promisese plicu
