Reducerea taxei pe valoarea adaugata la alimentele de baza, de la 19% la 5% pare a fi, la prima vedere, o surpriza placuta. Asta ar insemna, teoretic, reducerea preturilor pe care trebuie sa le plateasca acum cumparatorii cu citeva procente bune. Masura, aprobata deja de Senat si care s-ar putea aplica destul de curind, este bine primita atit de cumparatori, cit si de producatori, acestia din urma sustinind ca, astfel, nu doar ca se vor mai tine in friu scumpirile, dar se va mai scoate la lumina si o buna parte din ceea ce se produce acum la negru.

Insa nu cred ca lucrurile vor sta chiar asa. In primul rind, pentru ca reducerile de pret nu vor fi deloc spectaculoase si de natura sa aduca in bugetul cumparatorilor cine stie ce mari economii. Reducerea TVA cu 14 procente inseamna, in practica, un pret mai mic cu doar citiva bani in cazul unei piini sau cu un leu-doi in cazul unui kilogram de carne buna. In al doilea rind, sa nu creada cineva ca statul va lasa pur si simplu ca aceasta diferenta de TVA, care se va reflecta negativ si in incasarile la buget, sa fie pierduta. Se vor gasi alte taxe, care sa compenseze scaderea TVA, pe care, de fapt, tot contribuabilii le vor plati. Iar in al treilea rind, eu unul nu cred ca de aceasta reducere vor beneficia cumparatorii, ci comerciantii. Poate nu din prima zi, dar sint convins ca, in scurt timp, scaderea TVA se va transforma in adaos comercial pentru vinzatori. Chiar credeti ca, daca un litru de ulei, de exemplu, care acum costa 5 lei, si care va costa 4,4 lei dupa scaderea TVA, va ramine prea mult timp la acest pret redus? Pot sa pariez ca nu va trece decit vreo luna pina sa ajunga din nou 5 lei. Evident, se vor gasi si motive: ba “a crescut euro” (desi nimeni n-a scazut nici un pret atunci cind euro era 3,2 lei), ba “au crescut costurile” sau “ar fi crescut la 6 lei, daca nu era redus TVA-ul”. Prin urmare, cred