Într-o seară de vară, pe cînd aveam vreo 18 ani, înainte de 1989, mă întorceam acasă la bunica mea, într-un orăşel de provincie. Fusesem la un amic, ascultasem muzică şi stătusem la poveşti. Se întunecase deja şi am întins pasul pe o stradă pustie deasupra căreia se întindea o arcadă de castani foşnitori. La un colţ însă, mi-au ieşit în cale doi miliţieni. Unul mai bătrîn, plutonier major (de-abia învăţasem şi eu gradele, fiindcă mă pregăteam de armată), celălalt, un elev (fruntaş) cu AKM-ul agăţat de umăr. Pe vremea aceea cam aşa arăta o patrulă clasică de miliţie. Majurul mi-a cerut "bolentinul de indentitate" pe care, spre ghinionul meu, nu-l aveam. "Hopa..." - a zis elevul cu o privire satisfăcută, apropiindu-se foarte mult de mine şi privindu-mă fix în ochi. Plutonierul l-a îndepărtat uşor cu mîna şi a început să-mi pună tot felul de întrebări: cum mă cheamă, ce caut acolo, de unde sînt, la cine stau. Auzul faptului că sînt din Bucureşti a părut să le întărească nu ştiu ce suspiciuni care umblau prin mintea lor de miliţieni. "Hai la secţie să ne lămurim" - a zis plutonierul major şi a luat-o înainte, în ciuda protestelor mele. Elevul a rămas în spate şi a început să mă îmboldească să merg încotro voiau ei. La un moment dat, mi-a dat chiar un brînci şi mi-a spus cu o răutate incredibilă: "O să te caci verde în noaptea asta - şi după o pauză - dacă minţi". Am reacţionat cît puteam de vehement chiar acolo pe stradă şi l-am atenţionat pe cel bătrîn că nu sînt motive să fiu lovit. El a mormăit "hai, hai" şi a continuat să meargă. Elevul mă ţinea brutal de mînă. Avea o faţă pătrată şi fălcoasă, ochi albaştri şi mesteca gumă (o mutră de neuitat). De prisos să mai descriu furia şi ciuda pe care le-am simţit atunci, aflat între cei doi în uniformele lor albastre. Am ajuns la secţie, unde m-a luat în primire un tip în civil care m-a percheziţionat din cap pînă în pic