Aparent, ordonanta de urgenta emisa miercuri de catre Guvern a rezolvat criza generata prin decizia Curtii Constitutionale referitoare la C.N.S.A.S. Numai aparent, pentru ca, in prezent, Consiliul ramane un simplu depozitar de arhive. El fusese creat in primul rand pentru a da societatii posibilitatea de a sti care dintre demnitarii statului si aspirantii la asemenea functii au facut parte din structurile Securitatii. Acum, asta nu se mai intampla – Colegiul nu mai are dreptul sa spuna cine a fost securist si cine nu. Acum, legea e aidoma unui pacient care sufera un transplant de cord: adevarata inima a fost scoasa din circuit, fiind inlocuita temporar de o pompa mecanica ce poate asigura functiile vitale pentru o perioada limitata de timp, in asteptarea efectuarii racordurilor la organul inlocuitor. Daca vom astepta ca tribunalele sa discearna intre cine a facut politie politica si cine nu, pe langa ca vom lasa turma in paza lupilor, deciziile vor aparea cu aceeasi lentoare cu care se desfasoara azi procesele de coruptie, adica vor veni dupa alegeri.

Adevarata piatra de incercare abia acum se iveste. Guvernul are de emis o noua ordonanta, prin care sa rezolve obiectiile de fond ale Curtii. Aici apar doua serii de riscuri. Una este legata de primejdia ca, in dorinta de a se pune de acord cu pretentiile Curtii, viitoarea ordonanta de urgenta sa faca legea sa sufere, dupa mutilarile din 1999, noi amputari.

Apoi, chiar daca va fi redactata cu suficienta inteligenta incat sa pastreze ce mai e de pastrat din ideea originara, noua forma a legii va avea de infruntat amendamentele "binevoitoare" pe care le vor aduce parlamentarii. Am vazut deja, acum noua ani, cum o idee clara a fost transformata, tot intr-un parlament cu o teoretica majoritate de dreapta, intr-o balmajeala careia initiatorul a refuzat sa-i mai recunoasca paternitatea.

Oricate consultari dint