● Sweeney Todd (SUA, 2007), de Tim Burton.
Sweeney Todd spune povestea unui bărbier din Londra victoriană, victimă a unei odioase nedreptăţi, care după ani de rătăciri se întoarce acasă, hotărît să se răzbune nu numai pe judecătorul care din gelozie l-a despărţit de soţia şi de fetiţa lui, ci pe întregul oraş. În acest scop îşi redeschide vechiul salon şi se asociază cu plăcintăreasa de la parter: el taie gîturile clienţilor, ea face din ei plăcinte. În scurt timp, o jumătate de Londră se ghiftuieşte cu cealaltă jumătate. Ca şi cum toate acestea n-ar fi destul de extravagante, filmul mai este şi cîntat, unul dintre numerele de maxim antren fiind acela în care cuplul protagonist evaluează meritele diverselor bresle profesionale din perspectivă plăcintărească: de pildă, preotul "n-a avut lumeştile păcate, deci are toate cele preacurate". Cu toate astea, Sweeney Todd păcătuieşte tocmai prin lipsă de imaginaţie. Cum se poate? Conform tuturor mărturiilor, macabra comedie a lui Stephen Sondheim e unul dintre vîrfurile recente ale teatrului muzical american; regizorul Tim Burton părea omul cel mai capabil s-o reimagineze pentru marele ecran şi, la prima vedere, nu s-ar putea spune că imaginile respective nu-i poartă amprenta. Londra de-aici are o alură - cloacalism victorian
● Sweeney Todd (SUA, 2007), de Tim Burton.
Sweeney Todd spune povestea unui bărbier din Londra victoriană, victimă a unei odioase nedreptăţi, care după ani de rătăciri se întoarce acasă, hotărît să se răzbune nu numai pe judecătorul care din gelozie l-a despărţit de soţia şi de fetiţa lui, ci pe întregul oraş. În acest scop îşi redeschide vechiul salon şi se asociază cu plăcintăreasa de la parter: el taie gîturile clienţilor, ea face din ei plăcinte. În scurt timp, o jumătate de Londră se ghiftuieşte cu cealaltă jumătate. Ca şi cum toate acestea n-ar fi destul de extravagante, fi
