- Domnule profesor, îmi pare rău, dar nu vă pot valida dosarul de autoevaluare. Trebuie să completaţi toate cîmpurile din tabelul Excel, altfel, v-am spus, nu se ia în considerare...

- Dar sînt lucruri pe care pur şi simplu nu am cum să le ştiu. "Factorul de impact al revistei", de pildă. Am întrebat-o şi pe directoarea revistei Anthropologie et Sociétés, probabil cea mai importantă revistă francofonă de specialitate din Canada, şi nici ea nu ştia. Apoi, numărul de citări, pe autori, anul şi luna citării etc. Habar n-am. Am găsit cîteva, mai ştiu de la nişte colegi că m-au citat cu una sau alta, dar mi-ar lua mai mult timp să îi întreb decît să scriu un alt articol. Şi, oricum, ar fi o cifră cît se poate de aproximativă.

- Nu am ce face - mi-a răspuns persoana însărcinată cu această operaţiune la universitatea unde lucrez. Înseamnă că nu obţineţi nici un punctaj şi asta va scădea punctajul întregii facultăţi.

- Bine, dar am publicat două cărţi în această perioadă, am coordonat trei volume şi am editat un volum în străinătate - am încercat eu să mă apăr.

- Acestea nu se pun.

- ?!

- CNCSIS-ul nu ia în considerare şi cărţile de autor.

- Cum adică?

- Nu ştiu, nu înţeleg, am întrebat şi eu, dar nu mi-au răspuns. Probabil că o să revină, dar deocamdată aşa stau lucrurile.

Nu, aceasta nu mai este o "poveste" (vezi numărul anterior al Dilemei vechi) pe care fiecare este liber să o interpreteze cum vrea. Este relatarea seacă a unei discuţii cît se poate de reale şi expresia cît se poate de explicită a unei "nesupuneri civice": am refuzat - şi voi refuza în continuare - să completez o asemenea fişă naţională de autoevaluare, cu riscul de a fi dat afară din învăţămînt pentru lipsă de activitate calculabilă. Mai mult, este un îndemn cît se poate de public la "nesupunere civică": acceptarea orbească a unor asemenea reguli