A jucat Phaedra pe marile scene ale lumii şi a dus renumele teatrului craiovean şi al celui românesc peste hotare. A părăsit scena nevoită. A ales însă să joace rolul cel mare, acela de ctitor de biserici. Una dintre marile actriţe ale Craiovei şi ale ţării părăsea, în urmă cu câţiva ani, scena Teatrului Naţional craiovean, scena teatrului în general. Astăzi am reuşit să o surprindem pe Leni Pinţea Homeag, căci despre aceasta este vorba, pregătită să părăsească şi oraşul atât de drag inimii sale, Craiova. Am reuşit să-i răpim puţin din timpul său şi să aflăm câteva istorisiri ale sale, dar şi răspunsul la o întrebare firească: „De ce a renunţat Leni Pinţea Homeag să ne încânte cu rolurile sale excepţionale, de care au avut ocazia să se bucure oamenii din întreaga lume“. Sfârşitul brusc al unei cariere glorioase Răspunsul nu a întârziat: „Repetam în «Arthuro Ui», când regizorul piesei, Kincses Elemer, m-a luat deoparte într-o pauză şi m-a întrebat dacă mi-ar conveni să joc în regia dumnealui rolul principal din «Vizita bătrânei doamne» a lui Durrenmatt. Încântată, i-am propus să discute cu Mircea Cornişteanu, directorul teatrului, care trebuia să aprobe proiectul. În aşteptarea răspunsului, la repetiţii, n-a fost greu să remarc evitările clare din partea regizorului Elemer de a mai vorbi cu mine. Am intuit răspunsul negativ al directorului şi starea delicată în care se afla regizorul. Am lăsat timpul să se aştearnă peste durere. Am început alte repetiţii, cu altă piesă, «Therese Raquin» de Emil Zola. Regia era asigurată de Gisele Sallin, directoarea Teatrului «des Osses» din Fribourg, Elveţia. La o cafea, mi-a spus: «Leni, aş vrea să montez spectacolul Vizita bătrânei doamne cu tine». Ce coincidenţă! Doi regizori, aproape în acelaşi timp, mă doreau în aceeaşi piesă. Sadismul vieţii e fără margini. Cu un zâmbet amar, i-am propus şi ei să discute cu directorul. N-a