Mihaela Mihai. O stea a generaţiei de aur a muzicii uşoare româneşti. O voce incredibil de frumoasă. Perfectă, spun cei care au avut privilegiul să o asculte şi să o admire când ea era pe scenă. Adorata şi răsfăţata publicului. Mihaela Mihai s-a născut să fie cea mai bună. S-a născut să fie lider. În acelaşi timp te linişteşte cu modestia ei, cu graţia ei şi cu prietenia pe care o oferă aproape imediat. O inteligenţă sclipitoare. Sunt calităţi pe care i le atribuie cei care o cunosc foarte bine.
14 ani a stat departe de ţara sa. Pentru că unii oameni de aici nu i-au mai dorit întoarcerea.
Mihaela Mihai ne spune istoria exilului: "După povestea cu protestul meu de la Ministerul Culturii, la următorul turneu în Occident am fost împinsă să nu mă mai întorc. Am plecat pentru o lună în Germania de Vest, şi apoi am plecat la Paris, unde mai fusesem, de unde mă întorsesem deja cu un contract, pe care ai noştri l-au plimbat prin sertare, şi între timp eu l-am pierdut. Acum, după trei ani, m-am întors la Paris. Am obţinut alt contract la altă casă de discuri, mult mai mare, pe o durată dublă decât primul, adică de şase ani. M-am dus cu el la Ambasada României şi am cerut să vorbesc cu ataşatul cultural, i-am înmânat contractul original şi l-am rugat să-l trimită la Bucureşti. Am aşteptat un an. La fiecare trei luni, consulul Ambasadei României mă suna şi mă invita la o cafea, să-mi prelungească viza de ieşire din ţară. Am şi acum paşaportul românesc de atunci, unde a trebuit să lipească o bucată de hârtie albă ca să aibă unde să-mi pună în continuare ştampilele de viză de ieşire din ţară."
CORECTITUDINE. "După un an, la un moment dat, m-a sunat din nou şi când am intrat mi-a spus: «Doamnă, mi-e mie ruşine. A venit răspunsul de la Bucureşti şi e negativ. Eu am văzut câtă bună-credinţă aţi avut şi
