Cruci aproape cazute, gunoaie adunate langa monumentele si mormintele eroilor neamului, inscrisuri care nu se mai cunosc sau cenotafuri cu marmura cazuta, toate sunt strigate mute fata de indolenta celor cu atributii in domeniu. Ar trebui ca mormintele acestea sa arate in mod corespunzator. Mortii stiuti si nestiuti ai neamului romanesc din gropi comune sau morminte individuale nu mai cer nimic. Pentru ei nu mai exista lacrimi, caci pe ei, azi, nu-i mai plange nimeni. Cei ce i-au plans candva sunt prea departe sau poate nu mai sunt. Ar trebui sa existe din partea noastra doar un semn de minim respect si din cand in cand putina aducere aminte. Este prea mult?

Discursurile – mai ales cele ale politicienilor, fie ei mai vechi sau mai noi – sunt pline de trimiteri la jertfa eroilor neamului. Exemplul lor este idealizat, pilda este preamarita si glorificata. In fond, nimic altceva decat discursuri golite de continut si in care oricum nu mai crede nimeni demult. Si asta domnilor, pentru ca asa cum prea bine spunea Tudor Vladimirescu, "Patria se cheama norodul, iara nu tagma jefuitorilor ei." Discursurile voastre patriotarde, la care se adauga lipsa de interes a autoritatilor si institutiilor investite cu sarcina de a ingriji aceste simboluri ale daruririi supreme pentru neam si tara au reusit sa demonetizeze ideea de Patrie. Iar mai nou, Patria se cheama Irak, Afganistan, Bosnia, Kosovo si ca maine… poate Ciad.

Laurii cazuti, eroii uitati?

Acatari, Ungheni, Cerghid, Cerghizel, Calimanesti, Balauseri, Craciunesti… Doar cateva din cele 196 de locatii din judetul Mures unde se afla presarate monumente, morminte, gropi comune sau cenotafuri ridicate in cinstea eroilor neamului cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Cu exceptia cimitirului din curtea bisericii din Balauseri, care arata intr-un mod corespunzator – dovada ca mai exista oameni preocupati