Ne place să credem că inovaţia şi creativitatea sunt rodul unor simple momente de strălucire ale minţii omeneşti. Adevărul pare să fie cu totul altul... Aproape toată lumea ştie că lui Newton i-a căzut un măr în cap, ceea ce l-a făcut să dezvolte teoria gravitaţiei. Puţini oameni n-au auzit povestea lui Arhimede, care a ieşit gol din baie şi a luat-o la goană pe străzile Siracuzei, fericit că a descoperit principiul care îi poartă numele. În vremurile noastre circulă legenda celui care a inventat comerţul pe internet, eBay, doar fiindcă dorea să-şi ajute logodnica să se descotorosească de nişte automate de vândut bomboane. Poveşti. Simpatice poate, dar poveşti.
Ne place să credem că inovaţia şi creativitatea sunt rodul unor simple momente de strălucire ale minţii omeneşti. Adevărul pare să fie cu totul altul, orice proces de creaţie este lent şi combină mici inspiraţii cu fapte interesante şi posibilităţi uneori nebănuite. Totul seamănă mai degrabă cu procesul de formare al perlei într-o scoică, cu acumularea straturilor de sidef în jurul unui grăunte de nisip.
O carte recent apărută: “Miturile inovaţiei” îi dă ocazia autorului, Scott Berkun, să urmărească timp de câţiva ani munca unui electronist. Jim Marggraff este inventatorul unor mici aparate care îi ajută pe copii să înveţe să citească, să scrie, să înţeleagă ce este o hartă. El susţine că de multe ori se duce la culcare frământat de o idee, doarme câteva ore şi se trezeşte cu soluţia în minte.
Somnul are o importanţă încă insuficient înţeleasă în procesele de creaţie, este un fel de incubator al ideilor. Să nu uităm însă ce spunea marele Louis Pasteur: “Numai un om cu mintea pregătită poate avea norocul unei idei de succes”. Sună convingător şi poate declanşa o asociaţie de idei destul de transparentă cu titlul unei cărţi apărute prin anii ’50 ai sec
