Sustinerea pe care liberalii par decisi sa i-o acorde Noricai Nicolai chiar si dupa decizia Curtii Constitutionale este semnul clar ca razboiul impotriva presedintelui a intrat in faza absurdo-cretina. Este prima data cand prelungirea unui scandal peste limitele logicii politice nu are alta miza decat simpla rafuiala si aratatul unor muschi distrofici. Pana acum, in spatele "razboiului intre palate", sintagma inventata de strategii partidului si intretinuta de opozitia aservita, se puteau decela realele motivatii: satisfacerea clientelei politice prin legi, licitatii aranjate si nepotism, protejarea dosariabililor de anchete sau mize pur electorale. Acum, cel mult poate fi vorba de chestiunea dosarelor, desi cred ca incrancenarea pro-Norica trece dincolo de ea.
Personajul nu joaca un rol atat de important in actiunea dosarul si e greu de crezut ca este singurul om in care partidul are incredere pe aceasta zona. Chiuariu a fost o dovada excelenta. Acest cvasinecunoscut, ale carui singure merite erau apartenenta la o famiglie si o doza nemasurabila de tupeu, s-a achitat de misiune in mod exemplar. Nu doar Norica se poate ridica la inaltimea lui. Dupa cum a reiesit din episodul Melescanu si avizele pentru urmarirea penala a ministrilor, este vorba de mandatul pe care respectivul il primeste din partea partidului. Iar aici lucrurile sunt clare: orice liberal ar veni la Ministerul Justitiei, ar face precum Chiuariu, ba, chiar mai mult, ca se intra in campanie. Cu alte cuvinte, Norica este lesne de inlocuit.
La capitolul imagine, o alegere mai catastrofala era greu de facut, iar prelungirea conflictului va provoca daune care se vor contabiliza in viitorul apropiat. Senatoarea sta mizerabil in sondaje, este antipatica, are un trecut dubios si o nepoata prea faimoasa, plus ca este departe de a fi vreun geniu juridic ramas nedescoperit. Toate acestea se s
