Cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR) s-au transformat in ultimul an, din arbitri neutri tocmiti sa dea cartonase rosii in numele Constitutiei, in actori-jucatori care fac cartile in viata politica a tarii. Pot faulta orice institutie, dar nu pot fi faultati de nimeni. Singura portita care putea rasuci o decizie a CCR a fost scoasa in 2003 din Constitutie. Puterea acestor dumnezei ai Romaniei si a poruncilor lor juridice, care ar otravi orice democratie din lume, este rezultatul proastei calitati a legislatiei romanesti, dar si al slabiciunii si lasitatii oamenilor politici, cred unii experti in drept si analisti politici. Organisme similare exista in majoritatea democratiilor, dar poate ca nici unul nu a ajuns in situatia Curtii autohtone: competenta, credibilitatea, neutralitatea politica si trecutul legat de comunism ii sunt puse la indoiala atat de politicieni, cat si de publicul larg.
In mai putin de un an de zile, noua judecatori in robe rosii au reusit sa intoarca din drum Parlamentul care voia sa-l suspende pe presedinte, sa ingroape o institutie, CNSAS, care a functionat aproape zece ani sau, in cazul numirii ministrilor, sa dea presedintelui un drept neprevazut de Constitutie – cel de veto. CCR exista de aproape 20 de ani, dar a patruns in spatiul public relativ de curand. Daca pe vremea guvernarii PSD, cand institutiile politice functionau mana in mana, unse de aceeasi culoare politica, putini stiau de existenta ei, acum, cand arena politica s-a colorat si au aparut interese divergente, toata lumea merge la Curte. Motivul e simplu: avem o Constitutie "ambigua, lacunara si interpretabila", asa cum o caracterizeaza profesorul de stiinte politice Adrian Miroiu.
Un comando constitutional, format din judecatori sau fosti demnitari de stat, a carui misiune este sa apere spatele Constitutiei de focurile conflictuale dintre
