Graţie demersurilor sale, ar­tiştii români “interpreţi şi execu­tanţi” liber-profesionişti au o pensie.

Graţie demersurilor sale, ar­tiştii români “interpreţi şi execu­tanţi” liber-profesionişti au o pensie.

Mihaela Mihai s-a luptat des­tul până când Parla­men­tul României a adoptat legea care oferă dreptul la pensie pentru “ar­tiş­tii interpreţi sau ­execu­tanţi, care au desfăşurat activitate artistic-in­ter­pretativă în regim de liber-profesionist în pe­ri­oada 1 ianuarie 1950-27 septembrie 1999 pe te­ritoriul României sau în străinătate”. Politici­a­nul care a sprijinit cel mai mult demersurile ar­tistei a fost Adrian Năstase, care ne-a povestit cum au decurs lucrurile. “Doamna Mi­haela Mihai, foarte activă în privinţa aso­ci­e­rii artiştilor şi apărării intereselor lor, mi-a so­li­citat ajutorul pentru a asigura un ve­nit ar­tiş­ti­lor interpreţi liber-profesionişti. Ex­pe­ri­enţa sa din Franţa a ajutat-o să conştientizeze nevoia de a recunoaşte importanţa acestor artişti în cul­tura română, în cunoaşterea ei în lume. Du­pă această discuţie, i-am rugat pe colegii mei de la Ministerul Muncii să analizeze cu atenţie pro­blema împreună cu doamna Mihai şi să pro­pună Guvernului o soluţie rea­listă, echili­bra­tă şi fe­za­bilă. Din câte îmi amin­tesc, timp de câ­teva luni bune s-au tot făcut va­riante ale le­gii şi s-au căutat împreună cu cei de la Ministe­rul de Fi­nanţe soluţii pentru bugetarea acestor pensii ale artiştilor. Prin toamna anului 2004, s-a adoptat în Guvern şi proiectul de lege. Din fericire, în anul 2005, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, am reuşit să văd adoptat acest pro­iect ca lege. Consider acest act normativ drept unul dintre succesele bunei colaborări din­tre Guvernul condus de mine şi societatea ci­vilă, în speţă organizaţia sindicală condusă de doam­na Mihai. Mă bucur când ştiu că astăzi o bu­nă parte a artiştilo