Ca să fii demolator trebuie să fii contaminat de microbul acestei boli. Prin anii 5o-60-70, microbul era dat de ideologia comunistă. Tot ce era casă de boier, de chiabur, pusă mai la marginea satului, aşezată mai l�ngă drum se demola. Nu conta că acea casă ar fi putut fi folosită, că alta avea o istorie, că �n alta s-a făcut cultură naţională sau că este vorba despre un locaş sf�nt. Se demola. Ştiu un demolator care nu s-a lăsat p�nă n-a dăr�mat şi ultimul, �l citez pe el, "semn al regimului burghezo-moşieresc", căminul cultural al unui sat organizat �ntr-o casă veche, boierească. Şi pentru că directorul de atunci al şcolii din sat se cam opunea, pe motiv că acea clădirea �ncă arăta bine, ce credeţi că a făcut demolatorul? �ntr-o noapte a adus o macara şi a izbit-o �ntr-un perete al clădirii respective. Au urmat fotografii, dosarul de rigoare şi�demolarea. De atunci satul respectiv nu mai are unde organiza serbări, spectacole, baluri, �ntruniri, nunţi sau cumetrii. După Revoluţie, microbul acestei boli este dat de tranziţie. Zilele trecute, �n acelaşi sat, umbla un individ cu o h�rtie să str�ngă semnături. Pentru ce? Pentru a demola singurele două grajduri tip care au mai rămas fiindcă ar fi " semne ale regimului comunist". Fiecare epocă şi ideologie cu demolatorii ei. Dar fiindcă fiecare �nt�mplare �şi are nu numai timpul �n istorie, ci şi locul ei �n spaţiu, satul �n cauză se numeşte Borolea. Şi ca el foarte multe. C�t despre demolatorii de oameni, cu alt prilej.
Autori: Georgică MANOLE
Ca să fii demolator trebuie să fii contaminat de microbul acestei boli. Prin anii 5o-60-70, microbul era dat de ideologia comunistă. Tot ce era casă de boier, de chiabur, pusă mai la marginea satului, aşezată mai l�ngă drum se demola. Nu conta că acea casă ar fi putut fi folosită, că alta avea o istorie, că �n alta s-a făcut cultură naţională sau că este vorba de
