Aşa e viaţa, complicată, când se strâng mai mulţi kilometri la bord, încep să scârţâie pe rând diverse piese ale maşinăriei omeneşti.

Aşa e viaţa, complicată, când se strâng mai mulţi kilometri la bord, încep să scârţâie pe rând diverse piese ale maşinăriei omeneşti. Încep să se înnămolească vasele de mâlul grăsimilor, inima îşi pierde tic-tacul ordonat şi o ia ba la galop, ba leneveşte, ficatul începe să devină o cămară unde se depozitează grăsime şi nu în ultimul rând se duc naibii articulaţiile. Păi se tocesc piesele ce intră în articulaţie, lichidul acela sinovial nu mai face serviciul de ungere şi se roade cartilajul în aşa fel încât se ajunge la durerea greu de suportat a frecării osului pe os.

Proteze în articulaţii

Medicina numeşte degradarea articulaţiilor artroză. Uneori îi observi pe unii oameni strâmbându-se de durere la fiecare pas. Par nişte indivizi pedepsiţi să calce cu tălpile goale pe cioburi, atât de ascuţită e durerea, resimţită în şold sau în genunchi atunci când merg pe stradă. Şi când articulaţia s-a uzat, nu este drum de întoarcere din acest chin ce însoţeşte fiecare mişcare, iar viaţa omului devine un iad. Medicina totuşi a găsit colacul de salvare. A inventat protezele care sunt implantate în articulaţie, astfel că dispar ca aburul durerile. Funcţiile articulaţiei sunt preluate de proteza care îndeplineşte rolul articulaţiei nedegradate. Progresele tehnice şi chirurgicale au făcut ca protezele să fie din ce în ce mai perfecţionate din punct de vedere tehnic şi ele să-i asigure omului o viaţă apropiată cât mai mult de viaţa normală, de viaţa de dinaintea instalării artrozelor. Cu toate astea, când în şold, în genunchi, în umăr, în gleznă este grefată o proteză, ceva nu mai este chiar ca înainte, pentru că sfântă este articulaţia din ţesuturi vii. Cu toate astea, rezultatele protezării articulaţiilor bolnave rep