Rusia, asa cum o stim, incepind cu Petru cel Mare si trecind prin perioada sovietica, nu a dus niciodata lipsa de ambitii. Cei mai importanti lideri ai Rusiei ne-au obisnuit cu proiecte si abordari politice de proportii, cu repercusiuni pe termen lung. in Rusia totul are dimensiuni si ambitii colosale, de la mari realizari pina la mari catastrofe. Standardul rusesc nu corespunde modelelor deja bine conotate ale lumii occidentale.
Cind calatoresti cu trenul spre Rusia vezi cel mai bine aceasta diferenta. Cind ajungi la hotarul fostului Imperiu, trenului trebuie sa i schimbe ecartamentul, caci caile ferate rusesti au alta masura. Ritualul schimbarii ecartamentului (se schimba intreg mecanismul de osii de sub vagon) reuseste sa ne arate convingator diferenta.
Marile proiecte ale Rusiei, de la primii ei ideologi si pina astazi, s-au bazat pe citeva elemente cheie. In primul rind, ea si-a construit demersul politic pe ideea de "exceptionalitate" – "Mama Rusie" este, sau trebuie sa fie, o "a treia Roma", un mare imperiu. In al doilea rind s-a mers pe ideea de "mesianism", prin care s-a propovaduit mereu ca "Rusia are o menire aparte", de salvatoare a lumii.
Rusia inca nu se poate concepe o tara europeana "normala", cu toate ca ea calchiaza din plin modelul "normalitatii" occidentale. Daca privim insa mai atent "exceptionalitatea" si "mesianismul", acestea nu sint caracteristice doar Rusiei, ci sint niste vechi ideologii ale lui "Stupid White Men", cum ar spune Michael Moore.
Europa crestina a inventat aceste concepte si a trecut de nenumarate ori prin astfel de tentatii, iar SUA este modelul actual perfect de reciclare a "exceptionalismului" si "mesianismului" de tip occidental.
Zilele trecute (8 februarie) Vladimir Putin a strins Consiliulul de stat al Rusiei, politicienii si mass-media si a prezentat "strategia
