V-ati fi simţit bine dacă veneaţi la Diverta. A venit ceva lume, mai ales tineri. IoanT.Morar ( Biju) a fost în formă – iar invitaţii, politicieni de mai multe culori, dar toti trei tineri, Daciana Sârbu, Raluca Turcan şi Attila Korodi, doi confraţi de la Realitatea, Melania Medeleanu şi Nicolas Don, şi Cătălin Josan, care pentru mine e o apariţie remarcabilă, au citit cu plăcere proză de amor pentru onor publicul. Cartea arată bine, şi singură şi prin comparaţie. Toată povestea a durat vreo oră şi ceva. M-a bucurat că lumea doar venea. Intelegeţi ce vreau să spun. Dar dacă tot apare mîine această antologie de proză de dragoste şi la chioşcuri, să vă spun care sînt autorii mei preferaţi – romancieri – pe care n-am putut să-i prindem în „Despre dragoste şi alte întîmplări”. Îi iau cronologic: Apuleius – „Măgarul de aur” (8). Victor Hugo „Notre Dame de Paris”(4), Charles Dickens „David Copperfield”(5), Dostoievski – „Nopţi albe”(6) , Thomas Mann – „Muntele vrăjit” (2), Mihail Bulgakov „Maestrul şi Margareta” (1) Lawrence Durrel – primele două volume din „Quartetul din Alexandria”(3) , Mario Vargas Llosa „Mătuşa Julia şi condeierul”(7), Gib Mihăescu „Dona Alba”(9), Emily Bronte – „La răscruce de vînturi”(11) Stendhal „Mănăstirea din Parma”(10). De ce nu sînt doar zece titluri? Fiindcă am vrut să fie 11. Am pus în paranteză locurile acestor cărţi în clasamentul meu personal, fiindcă ele se mai schimbă. După cum observaţi nu sînt tocmai „romane de dragoste”, ci şi de dragoste. Romanele de dragoste ţintite mă plictisesc, ca muzica rapp , ca romanţele autohtone sau ca filmele de amor dinadins. Nu vreau să-mi aduc aminte de storcătorul de lacrimi „Love Story”, deopotrivă de carte şi de film. Am citit ca pe un exponat de muzeu „Suferinţele tînărului Werther”, cartea preferată a lui Napoleon şi romanul care a provocat valuri de sinucideri la vremea lui. „Cezara” lui Eminescu a