Prin propunerea lui Meleşcanu la Justiţie şi a lui Stroe la Apărare, liderii liberali arată, în primul rând, că nu mai au cadre pe care să le promoveze şi, în al doilea rând, că sunt uşor obsedaţi de dorinţa de a-l enerva pe Băsescu.

Meleşcanu, vechi diplomat crescut la şcoala regimului Ceauşescu, putea fi acceptat la Externe - pe vremea când Văcăroiu era premier -, era tolerabil la Apărare - într-un guvern din care făceau parte Tudor Chiuariu şi Decebal Traian Remeş -, dar nu are nicio legătură cu Ministerul Justiţiei.

Numirea lui Radu Stroe la Ministerul Apărării este fără îndoială o glumă a colegilor săi din PNL, pentru că nu văd niciun motiv pentru ca Băsescu să-l şi accepte. Stroe a fost secretar general al guvernului în perioada guvernării CDR şi, sub administrarea sa, Regia Protocolului de Stat plătea imensa sumă de 2.200 de dolari pe lună pentru întreţinerea gazonului Palatului Victoria. După 2004, PNL l-a promovat la conducerea Comisiei parlamentare de control a SRI, funcţie de care s-a folosit doar pentru a lansa atacuri împotriva lui Băsescu, nu pentru a încerca, măcar o clipă, să controleze cu adevărat acest serviciu secret. Printre investigaţiile pe care Stroe le-a lansat şi, ulterior, le-a abandonat fără niciun rezultat vizibil, a fost cea privind infiltrarea în presă a ofiţerilor acoperiţi.

Dincolo de trecutul său, care, cel puţin aparent, nu are nicio legătură cu Ministerul Apărării, Stroe are o lungă istorie conflictuală cu actualul şef al statului. Legenda spune că liderul liberal ar fi cerut ca Băsescu să fie dat afară din PCR pentru că nu şi-a plătit cotizaţia. Chiar dacă aceasta ar fi o simplă poveste, tot ar rămâne schimburile publice de replici, care au culminat în momentul în care preşedintele a spus că Stroe rămâne „tot un ofiţer III inapt medical“.

Principala problemă a rocadei Meleşcanu-Stroe este