Presa internationala a decretat acum citeva saptamini municipiul Dragasani-Vilcea drept capitala mondiala a fraudelor pe Internet. Realitatea de la fata locului spune insa o cu totul alta poveste. Faimosii hackeri sind doar niste semianalfabeti lacomi si plini de tupeu.Pentru multi copii din Dragasani, intilnirea cu calculatorul a fost un moment nefericit
Orasul Dragasani, cu trista lui faima de tirla in care s-au impuit capusele Internetului, nu seamana deloc cu o cetate asediata. Ba te intimpina dind bucuros din cozile tuturor ciinilor care ii cutreiera slobozi strazile prost asfaltate. Si oamenii sint prietenosi: intra usor in vorba cu strainii, intrebindu-i, invariabil, daca s-a mai auzit ceva despre hackerii lor - ce-au mai facut, ce au mai scos la vinzare pe Internet, citi au mai cazut la arest, citi au mai murit striviti in masinile lor scumpe. Intrebarile nu le pun decit pentru a se grabi sa raspunda tot ei.
De la primar la maturatorul care aduna chistoace cu o tepusa, toti abia asteapta sa insiruie, cu un fel de mindrie si cu admiratie - uite de ce sint in stare oltenasii nostri! - legende despre hackerii din Dragasani, cum au scos ei la mezat pe Internet primaria, catedrala, statuia lui Tudor Vladimirescu sau o scoala.
In orasul numit de presa occidentala „centru mondial al fraudelor pe Internet“, acesti infractori tacuti si solitari si-au construit o scandaloasa aura de haiduci moderni care iau de la bogati si dau la saraci. Multi localnici iti vor spune, cu seninatate, ca urbea ar muri fara banii sterpeliti de unii de-ai lor de la naivii de pe Internet.
Descrierile inflacarate ale localnicilor, dar si ale gazetelor, cum ca orasul n-are odihna din cauza forfotei infatuate a hackerilor - cu masini si haine scumpe, zvirlind cu bani in toate partile sa crape lumea de invidie -, nu se adeveresc nicicum. Legenda a d
