Moda - pentru a nu spune paranoia - clasamentelor si ierarhiilor nationale si internationale, care s-a extins din domeniul sportiv si a cuprins domeniile economic, tehnologic, politic si, mai nou, chiar si cultural, nu putea desigur sa ocoleasca fenomenul globalizarii, considerat probabil cel mai reprezentativ, oricum definitoriu, pentru lumea de azi. A.T. Kearney Inc.din SUA si Carnegie Endowment for International Peace, care editeaza prestigioasa Foreign Policy (publicata de curand intr-o editie romana de trustul Adevarul) calculeaza de sapte ani un indice al globalizarii. Cel pe 2007 ia in considerare 72 de tari, care insumeaza 97 de procente din Produsul Intern Brut la nivel mondial si 88 de procente din populatia lumii. Romania, care figureaza si ea printre cele 72 de tari luate in considerare, ocupa in indicele globalizarii locul 36. Un loc exact de mijloc, ceea ce de fapt n-ar trebui sa surprinda, dar un loc cam caraghios, pentru ca este la fel de dezamagitor de prost pe cat este de neasteptat de bun. Dezamagitor de prost, deoarece pentru cel care se gandeste la globalizare inainte de toate ca deschidere a economiei unei tari fata de strainatate, locul acesta ramane chiar inexplicabil, in masura in care Romania s-a lasat globalizata aproape complet, cedand capitalului strain controlul in intreaga axa majora a economiei (productia de petrol, distributiile de gaze si electricitate, productia de otel si ciment, telecomunicatii, sistem bancar, asigurari). Pai, mai globalizata decat atat cat ar putea fi? Si asa nu se mai poate vorbi de economie romaneasca (nimic important nemaiapartinand capitalului autohton), ci doar de economia din Romania. Locul in ierarhia internationala al Romaniei ar trebui macar sa fie, din acest punct de vedere, unul fruntas, si nu la mijlocul clasamentului! In acelasi timp, insa, locul de mijloc este neasteptat de bun, daca ne gandim ca Ro