FLIRTUL CU OBIECTELE ● Sau despre cum să te plimbi într-un loc închis
Niciodată nu s-a putut vorbi la români despre mall ca despre un simplu complex comercial creat astfel încât să putem face cumpărături, în vreme ce consorţii şi copiii aşteaptă cuminţei într-o cafenea sau merg la un film.
FLIRTUL CU OBIECTELE ● Sau despre cum să te plimbi într-un loc închis
Niciodată nu s-a putut vorbi la români despre mall ca despre un simplu complex comercial creat astfel încât să putem face cumpărături, în vreme ce consorţii şi copiii aşteaptă cuminţei într-o cafenea sau merg la un film.
Spunem "consorţi" fiindcă – să fim serioşi! – plăcerea de a merge la cumpărături aparţine eminamente femeii, numai ea este în stare să se fâţâie ore întregi în jurul unor produse, fără să creadă că timpul consumat astfel ar fi unul irosit în zadar. Face asta cu răbdarea şi extazul cu care ai vizita, de pildă, un muzeu ticsit cu tablouri celebre. De fapt, înaintând pe linia comparaţiei, am putea spune că mall-ul a fost conceput iniţial ca un muzeu pentru femei, ale cărui exponate, la o adică, s-ar fi putut şi cumpăra...
Gândit ca să seducă, mall-ul nu va oferi niciodată simple produse, în lipsa unui context care să vorbească despre ele. Faptul că te poţi plimba într-un spaţiu mare, cu vitrine ce capătă forţele magice ale fetişului pentru vizitatoarele mai nevoiaşe, climatizat, în care te îmbraci – fie vremea cât de rea – numai cât să-ţi pui în valoare silueta, cu holuri ce substituie simbolic demult răposatul "corso" explică întrucâtva noul rol al mall-ului în viaţa vizitatorilor fideli. A victimelor iremediabil momite. Socializarea precede shopping-ul. Mall-ul a devenit un ambient curtat cu aceeaşi intensitate atât de femei, cât şi de bărbaţi. E ca un pământ al făgăduinţei pe care odată ce-ai păşit, îţi dă iluzia de apartenen
