După bancul prost cu CNSAS, Curtea Constituţională a mai făcut o boacănă când ne-a spus că preşedintele are voie să respingă o singură dată şi motivat o propunere a primului-ministru când e vorba de titularizarea la un minister. Ca la bordel: prima dată nu se pune, apoi plăteşti. De unde o fi scos Curtea acest înalt principiu, care nu apare în Constituţie, e de mirare. Prea graţioşii paznici ai legii în hăinuţele lor roşu cardinal, cu potcapurile fanariote pe cap, au improvizat şi au scos din burtă această soluţie fantasmagorică. Au văzut dânşii că sărmanul domn Băsescu este în mare încurcătură şi are nevoie de sprijinul lor neprecupeţit. Conform Constituţiei, pe care respectivii domni fie nu au citit-o, fie nu au înţeles-o, preşedintele nostru de la Cotroceni nu are drept de veto. Curtea Constituţională inventează acum unul - ad usum delphini - ca să poată să îi dea una în barbă premierului Tăriceanu. E un conflict între băieţii din cartier. Băsescu, om de port, nu e învăţat să piardă. Nu e o chestiune de principiu, de respect al legii, ci una întâi de toate de orgoliu personal. Cum ar veni: cine e cel mai tare din parcare? Cum să ieşi cu obrazul boţit în faţa naţiunii şi să vadă prostimea că preşedintele iubit s-a înşelat, că a ţinut în loc încă din decembrie, din ambiţie, situaţia de la Ministerul de Justiţie? Relaţia Norica Nicolai - Traian Băsescu e veche de zece ani. Nu s-au simpatizat, s-au contrat de multe ori şi pe vremea Convenţiei. Odată, se pare, candidata de ministereasă de azi i-a zis ministrului de atunci al transporturilor că a arestat ca procuror, în anii ’80, mulţi d-ăştia care făceau trafic cu blugi, whiski, cafea, video. Băsescu s-a simţit vizat în acest personaj, contrabandist în port. Ajuns preşedinte, a ţinut minte. Şi a ţinut să se răfuiască şi cu ea.

Altă socoteală în capul lui Băsescu e strict politică. Suntem în precampanie, deja şahi