Tinerii s-au cunoscut la Amiens, după ce Ioana a câştigat o bursă Erasmus
Iubirea lor contrazice expresia „ochii care nu se văd se uită“
Trei ani alături de persoana iubită, dar totodată departe de ea. Povestea de dragoste dintre Ioana şi Michel pare imposibilă pentru multe cupluri. Se văd odată pe an, iar tânara speră că, în curând, cei aproape 2.000 de km care îi despart vor dispărea.
„Am plecat cu o bursă Erasmus la Amiens, în Franţa. Nicio clipă nu m-am gândit că, tocmai acolo, o să aflu ce e iubirea. Eu încercam să mă acomodez cu oraşul, cu străduţele, cu oamenii. Într-o seară, am ieşit să mă plimb puţin. M-am aşezat pe o bancă şi am văzut că, alături, la un telefon public, vorbea un băiat. După ce a terminat conversaţia, s-a aşezat lângă mine şi am intrat în vorbă. Ştiu franceza destul de bine şi m-am descurcat. Ne-am dat întâlnire şi a doua seară“, spune Ioana, care este student masterand la Jurnalism.
Au urmat şi altele, iar cele cinci luni pe care le-a petrecut cu Michel au fost de vis. „El este mai mare decât mine cu cinci ani. Nu are facultate şi lucrează ca mecanic auto. Când au auzit părinţii mei, au înnebunit. «Cum să stai cu unu’ care nu are şcoală?», mi-au spus. O vreme nici nu am vrut să mă întorc în România, numai din cauza mentalităţilor“, povesteşte tânăra.
„ «Te iubesc » în limba franceză!“
Cât au stat împreună, fata a primit ce a vrut. Michel a făcut pe ghidul prin Paris şi i-a oferit momente pe care, mai târziu, avea să le ducă dorul, aşa cum nu şi-a închipuit vreodată. „Sărută dumnezeieşte şi îţi vorbeşte ca unui copil, aşa tandru, cu un calm ieşit din comun, e foarte drăgăstos. Dacă aţi şti ce frumos sună «Te iubesc» în franceză!“, spune Ioana.
Cât timp a stat în Amiens, nu a existat o zi fără să stea câteva ore cu iubitul său. Clipele de dragoste erau completate de lecţiile despre francezi şi de desluş
