In cazul CNSAS, Curtea Constitutionala a Romaniei a urmat intocmai indemnul din opinia Avocatului Poporului, d-l prof. dr. Ioan Muraru, de a "extrage acest venin neconstitutional" printr-o "decizie dreapta si inteleapta" (sau, cum si-or fi zicand probabil magistratii, cu multumirea tovaraseasca a lucrului bine facut, "justa si principiala"). La prima vedere, apararea drepturilor fundamentale ale d-lui Voiculescu de catre d-l Petre Ninosu si colegii sai, la indemnul d-lui Ioan Muraru, prin desfiintarea singurei institutii care putea face putina curatenie in mizeria celor cincizeci de ani de comunism, are ceva sordid, aproape obscen. Dar situatia ca atare nu este cu totul neobisnuita. Reconcilierea cu trecutul totalitar e intotdeauna dificila din punct de vedere juridic, din cauza continuitatii legislative si - mai ales - profesionale. Cazul Germaniei Democrate, unde mii de oameni necorespunzatori cu valorile statului de drept au putut fi concediati in masa dupa 1989 si inlocuiti cu juristi instruiti intr-o democratie liberala, e o exceptie cu totul neobisnuita. De altfel, in Germania Federala trecutul nazist a constituit un tabu aproape total in facultatile de drept pana in anii ‘70. In general, dreptul - sau, mai exact, pervertirea si instrumentalizarea unor argumente de tip juridic - face uneori judecarea trecutului si mai dificila. Spre exemplu, juristii care participasera in "tribunale" extraordinare SS, constituite cu doar cateva zile inainte de terminarea razboiului, pentru a-i condamna foarte rapid la spanzuratoare pe Hans von Dohnanyi si ceilalti participanti la comploturile din 20 iulie impotriva lui Hitler, au fost inculpati pentru complicitate la omor in anii ’50. In 1956, dupa varii tribulatii si schimbari de pozitie, Curtea Suprema a RFG i-a achitat in bloc pe considerentul statului de drept (neretroactivitate). In viziunea din 1956 a Curtii, tribunalele