"Intr-un sat uitat de lume traieste o fata care spera ca viata ei se va schimba cu un strop"
Stimata redactie a minunatei reviste "Formula AS",
Ma numesc Giura Georgeta Sorina si sunt din Cluj-Napoca. Am 47 de ani si sunt pensionata de boala de 7 ani, dar toate acestea nu sunt importante decat in legatura cu cele ce va voi relata mai jos. Am fost internata in aceasta luna (decembrie 2007), timp de 10 zile, la Clinica de Nefrologie din Cluj. Pana in acest an, am cautat totdeauna sa-i ajut pe cei ce erau in necaz sau aveau lipsuri (materiale sau spirituale), lucru care-mi facea o mare bucurie, dar acum nu am putut participa nici macar la realizarea de felicitari de Craciun la biserica din parohia noastra, pe care apoi le vindeam si cumparam alimente pentru cei care aveau nevoie. Si-mi pare foarte rau ca am pierdut ocazia asta. Dar fiind internata in spital, Dumnezeu mi-a daruit ce-mi doream. Am gasit acolo, in clinica, o "fetita" (asa am crezut la inceput), de numai 1,35 - 1,40 m, care facea dializa si era singura, se plimba pe coridoare cu niste casti pe urechi, iar lumea o apostrofa, sa nu mai faca galagie. La inceput, nu am fost prea atenta la ce se intampla, deoarece aveam problemele mele, dar fata a venit in salonul in care eram, si atunci am vazut ca vorbea foarte ciudat, din gat. Incet, incet, ne-am imprietenit. "Fetita", pe nume Cristina, avea de fapt 25 ani si mi-a spus povestea ei tragica: se nascuse fara cerul gurii. N-a fost de-ajuns acest handicap, ci datorita neglijentei medicilor care i-au tratat racelile de la rinichi in mod necorespunzator , a ajuns sa faca si dializa, de 2-3 ori pe saptamana. Desi are 25 de ani, este foarte slabuta, subnutrita si, de multe ori, marginalizata de cei care nu au rabdare cu asemenea persoane. Dar Dumnezeu si Maica Sfanta mi-au dat ocazia sa-mi ofer ajutorul. Dupa operatia de montare a fistulei, cand i-a c
