Nu e vorba aici, cum s-ar putea crede, de o noua punere la cale a partidelor din Romania, cuprinse deja de febra alegerilor, nici de cine stie ce comploturi cu caracter secret, ci de o alianta al carei nucleu e deja vechi si care s-a constituit tacit inca din primele luni dupa revolutie, de cei care nu doreau inlaturarea regimului comunist si nu dadeau nici doi bani pe democratie. Dupa lunile sau chiar anii agitati, cu inscenari si violente de strada grave, dupa ce au acceptat cu greu, la presiunea strazii si a lui Corneliu Coposu, pluripartitismul, ei s-au grupat, nu cum s-ar putea crede, intr-un singur partid, ci s-au risipit mai mult sau mai putin strategic, mai mult sau mai putin la ordin, in toate partidele (chiar daca grosul s-a dus desigur la PDSR, PRM si la aliatii lor). Cumuland dorinta de a mentine lucrurile in avantajul lor net si de a prelua integral controlul asupra societatii romanesti cu frica de a nu fi trasi la raspundere pentru ce s-a intamplat cand ei detineau tot pozitii cheie, adica inainte de ’89, o parte dintre membrii acestei aliante transpartinice "s-au multumit" adesea cu locul foarte profitabil si confortabil din parlament. Pe cei mai multi acest lucru nu-i impiedica sa-si desfasoare afacerile (asigurandu-le, ce-i drept, un trai mai mult decat decent si fara acestea), pentru un efort limitat adesea la a ridica mana dupa cum le spune seful sau le cere interesul de partid, in ignorarea totala a interesului general. Foarte rar ei isi amintesc ca ii reprezinta de fapt pe cei care i-au ales si ale caror asteptari nici nu le cunosc si nici nu se obosesc sa le cunoasca (dispretul fata de societatea civila a fost afirmat adesea deschis), doctrinele politice ale partidelor fiind ele insele atat de putin conturate si mai ales aplicarea lor in practica atat de confuza, incat nu constituie baza votului decat pentru o minoritate. Astfel ca, atunci cand