Masura a stricaciunii sistemului nostru institutional, articolul acesta continua seria celor cu “ministrul blocarii justitiei”, doar ca in loc de ministru sta de data asta, socant, un judecator. Ba chiar un judecator de judecatori (si procurori), presedintele proaspat ales al Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, scrie Doc pe blogul sau.
Sa recapitulam. Dupa luni de tergiversare paralela cu legea si constitutia, dosarele penale ale (ex)ministrilor ajung in fine sa primeasca avizul cerut de constitutie pentru inceperea urmaririi penale. Amenintat public pentru abuzul blocarii lor, ministrul Melescanu le trimite la DNA, declansand in acelasi timp alta tactica de blocare a lor : avizul dat de presedinte n-ar fi indeajuns, trebuie sa fie dat (si) cel al Camerelor. Am explicat deja in episoadele anterioare de ce argumentele aduse in sprijinul acestei pretentii sunt in mod evident absurde si rizibile. Iar procurorii au ridicat din umeri afirmand evidenta : in conformitate cu legea avizul venit de la Presedintie este suficient pentru inceperea urmaririi penale; si au respins cererea parlamentului de a trimite dosarele pentru aviz. Insa, din cate se pare, pentru politicienii nostri teama nu e ca ar putea rade cineva de argumentele lor ci ca ar putea sa ajunga in situatia de a fi judecati pe fond. Prin urmare, reactia la acest refuz a fost sa ceara Curtii Constitutionale sa arbitreze ceea ce in opinia lor este un conflict juridic de natura constitutionala intre cele doua puteri.
Si aici intra in scena CSM. Consiliul, ca parte a rolului sau constitutional de aparere a independentei justitiei, reprezinta autoritatea judecatoreasca in relatiile cu celelalte puteri ale statului. Una din atributiile Consiliului, exercitate in fapt de presedintele acestuia, este sa prezinte punctul de vedere al magistratilor intr-un astfel de conflict arbitr
