În 1949 Gheorghiu-Dej i-a cedat preşedinţia Comisiei de Stat a Planificării sociologului Miron Constantinescu, deşi în rândurile partidului se remarcaseră economistul Alexandru Bârlădeanu şi inginerii Gaston Marin şi Simion Zeigher. “Tovarăşi” de partid, experţi în economie. La finele războiului mondial, PCR avea puţini membri şi încă mai puţini specialişti în economie. În 1949 Gheorghiu-Dej i-a cedat preşedinţia Comisiei de Stat a Planificării sociologului Miron Constantinescu, deşi în rândurile partidului se remarcaseră economistul Alexandru Bârlădeanu şi inginerii Gaston Marin şi Simion Zeigher. Specialiştii l-au contestat pe Miron Constantinescu, care a fost îndepărtat în 1955 din fruntea CSP.

Existenţa şi visurile de ilegalist nu erau ceva atractiv şi nici măcar prea potrivit cu raţionalitatea şi pragmatismul intelectualilor cu pregătire tehnică. Astfel că, ajuns la putere, partidul s-a pomenit în situaţia de a schimba relaţiile economice, fără specialişti. Dacă “tovarăşii” stăteau bine la lecţiile de marxism-leninism, practicau critica şi autocritica, în schimb realităţile economice le erau străine. Printre preşedinţii CSP a fost numit sociologul Miron Constantinescu, succedându-i apoi economistul Alexandru Bârlădeanu.

ATOATEŞTIUTOR. Miron Constantinescu se născuse la Chişinău (1917), la acea vreme Republica Moldova. După unirea Basarabiei cu România, familia Constantinescu a ajuns la Arad, unde adolescentul Miron şi-a desăvârşit studiile liceale (1934). Ca mai toţi tinerii vremii, a plecat la Bucureşti, unde s-a înscris la cursurile Facultăţii de Filosofie. Preocupat de sociologie şi influenţat de gândirea marxistă, a devenit doctor în ştiinţe sociale la începutul războiului, cu un studiu despre “Unităţile sociale şi marxismul”. Nici politica nu îi era străină tânărului Miron Constantinescu. Din 1935 activa î