SCENARII ÎN CIORNĂ
La o serată culturală organizată ad-hoc în clubul Academiei Dzerjinski de studenţii din anul terminal a vrut să vină şi Colonelul, sobrul lor profesor de economie mondială. Benzile de magnetofon alternau între Alla Pugaciova, o balalaikă ascuţită şi dizidentul Visotki, aşa, pentru studiu. Viitorii ofiţeri de stat major ai KGB-ului vorbeau despre păţaniile din timpul aplicaţiilor comandate de Colonel, când trebuiseră să bată în lung şi în lat Uniunea Sovietică, dându-se fiecare drept occidental.
SCENARII ÎN CIORNĂ
La o serată culturală organizată ad-hoc în clubul Academiei Dzerjinski de studenţii din anul terminal a vrut să vină şi Colonelul, sobrul lor profesor de economie mondială. Benzile de magnetofon alternau între Alla Pugaciova, o balalaikă ascuţită şi dizidentul Visotki, aşa, pentru studiu. Viitorii ofiţeri de stat major ai KGB-ului vorbeau despre păţaniile din timpul aplicaţiilor comandate de Colonel, când trebuiseră să bată în lung şi în lat Uniunea Sovietică, dându-se fiecare drept occidental. În cursul practicii au stors informaţii, au făcut Nataşe să se îndrăgostească, au traficat votcă de pufoaică prin câte-o gară pentru a asculta poveştile celor ştiutori şi s-au spetit să înşele miliţia şi KGB-ul local. Colonelul era mândru că nici unul dintre studenţii lui din promoţia ’89 nu lăsase urme.
Sandor Laborc, deşi ungur, devenise unul de-ai lor. Cu alură când trufaşă, când blândă, în şase ani de Academie învăţase de unde vine puterea. După ce fusese ales în 1983 să studieze la Dzerjinski, simpaticul consilier rus al Ministerului de Interne maghiar i-a spus şuierat: "Sandor, eşti pe cale să intri în elită! Nu rata drumul!". Deodată, Colonelul s-a ridicat de pe scaun tocmai când era hărmălaia mai mare şi băieţii cântau şi s-a aşezat lângă el. "Ce-ai mai crescut, Saşa…", i-a spus pe numele