Patron al indragostitilor de pretutindeni, Sf. Valentin este aprig contestat de conservatorii de pretutindeni. Refrenul este peste tot acelasi: o sarbatoare de import, un semn al dispretului snob fata de propriile traditii, mai ales ca exista replici autohtone la fel de valoroase. Ai nostri traditionalisti se mandresc cu Dragobetele, care parca n-ar fi totuna. Seamana, dar nu rasare.

O exagerare mai mare vine, insa, din partea comerciantilor care, sub umbrela potectoare a Sfantului, profita din plin de efuziunile romantice manifestate la scara planetara, si se intrec in oferte, mai mult sau mai putin originale, precis traznite, si toate cat mai piparate cu putinta.

Sf. Valentin, pretextul intregii sarbatori, este aproape complet uitat in ofensiva nemiloasa a negustorilor. Cine este el, de fapt? Si, de unde vine?

Faunus Lupercalus

O prima incursiune in timp, ne transporta in Roma antica. In fiecare an, la 15 februarie, aici se sarbatoreau Lupercaliile, inchinate zeului fecunditatii, pastorilor si turmelor sale, pre numele sau de divinitate- Faunus Lupercalus. Era o sarbatoare pagana, un ritual de purificare, savarsit la sfarsitul fiecarui an calendaristic, caci anul urmator incepea doar peste cateva zile: la 1 martie.

In aceasta zi, preotii sacrificau un tap in grota care se credea ca adapostise lupoaica ce alaptase pe fondatorii Romei, Romulus si Remus. Grota este localizata pe muntele Palatin, una din cele sapte coline ale Cetatii Eterne. Cu singele animalului ucis, erau unsi - in cadrul unui ceremonial simbolizand purificarea pastorilor - tinerii proveniti din famiile nobile.

Urma partea cea mai dinamica a petrecerii. Preoti si tineri, deghizati in pieile animalelor sacrificate porneau intr-o cursa nebuna pe ulitele stramte al orasului, sfichiuind cu bice formate din pieile acelorasi dobitoace pe oricine